Localitatea Silagiu (sau Silaj, maghiara Szilas sau Nagyszilas), atestata documentar prima oara in 1406, este un loc unde cresterea vitei de vie este atat de adanc patrunsa in constiinta oamenilor, incat chiar si simbolul ales sa reprezinte localitatea este un ciorchine de strugure. Silagiu are un hotar deluros, foarte productiv, in care se cultiva vita de vie. Face deci parte din unul dintre cele 5 centre viticole ale Banatului, regiunea viticola din jurul Buziasului. Este supranumit si „satul asezat pe trei vai”.
In traditia satului s-a pastrat legenda care spune ca preotul Zilagi sau Silagi, venit din Ardeal, a intemeiat Silagiul. Alta versiune vorbeste despre un haiduc din Sălaj, cu numele de Moise Silăgeanu sau Sălăgeanu, care ar fi unificat catunele rasfirate intr-un singur sat.
De-a lungul timpului, a fost sub ocupatia otomana a Banatului, a apartinut Principatelor Transilvaniei, iar dupa cucerirea Banatului de catre austrieci, Banatul devine Voivodina sarbeasca si Banatul timisan, cu limba oficiala germana, iar intre 1840-1850, aici s-au asezat colonisti germani si maghiari.
Desi, la Silagiu se cultiva vie din cele mai vechi timpuri, in 1895 se aduc in regiune soiuri nobile: Riesling italian, Creata, Muscat Ottonel, Muscat Hamburg, Schiller alb si rosu, Razachel, Silvaner. Productivitatea creste, iar vinul de Silagiu incepe sa devina apreciat si cautat. In 1919 Silagiu avea circa 579 ha de vie. Vinurile de Silagiu au fost pentru mult timp cele mai apreciate din regiune.
Astazi, Thesaurus a reinviat acesta traditie, acest tezaur din solurile Silagiului, dorind sa ofere cunoscatorilor unul din cele mai bune vinuri romanesti.